La Colegiul Național Mihai Viteazul din București am reluat, în formatul deja stabilit, cursurile de gândire critică. Profesorii participanți au fost mai întâi invitați să-și caracterizeze propriul stil de gândire, după care am discutat despre elemente specifice gândirii critice, insistând asupra failibilității și smereniei epistemice. Claritatea conceptuală a fost punctul de pornire pentru analiza unui instrument folosit în activitatea didactică, definirea, care a constituit și pretextul pentru erorile de limbaj.
Al doilea modul al întâlnirii de la CNMV a fost centrat pe ideea incertitudinii epistemice. Pornind de la cunoașterea practică și cea teoretică, discuția fost apoi ghidată spre modul în care o caracterizăm pe aceasta din urmă. Am vorbit despre știință și pseudoștiință, despre faptul că orice acțiune poate avea mai multe interpretări, ceea ce a dus la conceptul de subdeterminare empirică, cu miza slăbirii ideii potrivit căreia ne-am putea afla vreodată în posesia cunoașterii absolute. Astfel, necesitatea cultivării gândirii critice ca atitudine mentală devine evidentă: fără a avea garanția unui corp de adevăruri fix, trebuie să ne antrenăm mintea pentru a distinge între adevărat și fals, între ceea ce este rezonabil sau pertinent și ceea ce nu este, fără a înceta vreodată să ne îndoim.
Partea a treia a întâlnirilor de la CNMV s-a axat pe argumentare. După o scurtă introducere în cartografierea argumentelor, am discutat cu colegii noștri despre sofisme și bias-uri. Exemplele și schimbul de experiență de la clasă au constituit nucleul intervențiilor profesorilor, care s-au dovedit a fi foarte abili în identificarea diferitelor tipuri de erori, de raționare sau cognitive.
Cursul de la CNMV s-a terminat cu deja tradiționala dezbatere între profesori, de data aceasta pornind de la ideea că dreptul la vot ar trebui să fie condiționat de promovarea examenului de bac. Și aici am avut ocazia să auzim argumente interesante de ambele părți, profesorii folosind și cunoștințe de specialitate din domeniul lor (istorie și psihologie, de exemplu). Dezbaterea a mers destul de bine, în ciuda faptului că unii participanți nu au mai fost implicați în dezbateri structurate până acum. De data asta am avut și o surpriză plăcută: am avut în sală un elev care a participat la concursuri de debate cu rezultate foarte bune, care nu a avut nicio reținere să le facă observații profesorilor în etapa de analiză a dezbaterii și să le dea sfaturi foarte bune pentru viitor. Noi am fost în special încântați de acest schimb de roluri, în care profesorii au trebuit să învețe de la un elev, ceea ce ne-a ajutat să ilustrăm încă o dată o parte importantă a gândirii critice ca atitudine, anume smerenia epistemică.
